joi, 27 martie 2008
YouTube - Copilaria noastra vs. copilaria voastra
Copilăria. Singurul paradis pierdut
N-am trait mai bine sau mai rau decat copiii de azi. Am trait. Pe noi ne-a adus barza si ne-a asezat, ca pe niste coconi, in vatra cuminteniei si a asteptarii. Am crescut infasati ca sarmalutele, printre gamelele de tabla si olitele de care eram legati la cresa. Eram frumosi, aveam pampoane rosii prinse-n crestete, sub barbie, de carucioare. Am supravietuit deochiului si timpului blestemat in care ne-a fost dat sa ne nastem. Visele noastre, pazite de ochiul pestelui de sticla de pe televizor, erau bantuite de miros de portocala si de baloane de guma "Tipi-Tip". Citeam pe ascuns "Elevul Dima dintr-a saptea" si iar la vedere "Ciresarii" si Jules Verne. Noi nu ne trimiteam SMS-uri, ne fluieram sa iesim afara."Mama lu' Cutaaaare...Il lasati pe Cutare afara?"
Nu numai ca ma regasesc in aceste amintiri, dar cred ca pana la urma asta ne-a facut sa fim cine suntem. Cred din tot sufletul ca cine nu a trait acel timp, nu poate sa inteleaga si sa ne inteleaga si ,mai ales, cred ca nu poate aprecia valoarea reala a acelor momente. Am trait mai adevarat decat copiii de azi, care sunt toata ziua cu ochii pe televizor sau calculator si nu stiu sa se joace sau sa viseze
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
4 comentarii:
da asa e....noi eram mai fericiti......mi-e dor de gumele Turbooo....:(
noi sa fim sanatosi......din pacate sunt din ce in ce mai putini cei care vor sa asculte povestile copilariei noastre....dar mai grav ca nu vor sa traiasca acele vremuri care nu pot fi uitate niciodata.......CU MULTE REGRETE PITICILOR DIN ZIUA DE AZI.
nu cred ca exista cineva caruia sa nu-i fie dor de vremurile copilariei...asa e...sunt timpuri apuse dupa care vom tanji cu totii...si sa incercam sa ne crestem copii la fel..:)pupici
Buna dimineata, copilarie…
Imi aduc aminte de tine… De genunchii tai zdreliti, de zambetele care inundau efervescent lumea din jur, de curiozitatea ta care, recurent, te purta catre cele mai nebanuite cotloane ale podului bunicilor.
Buna dimineata, copilarie…
Nu te-am uitat. Cum n-am uitat nici gustul cireselor furate din curtile vecinilor, nici mirosul florilor de camp din coronitele pe care le impleteai cu meticulozitate, cat era ziua de lunga.
Buna dimineata, copilarie…
Spune-mi, iti mai aduci aminte mine? Sunt tot eu, cel pe care-l stii. Nu te uita la ridurile care mi-au acoperit chipul. Viata, oamenii, iubirea au lasat amprente pe drumul meu. Ignora-mi umerii obositi, gandurile triste, nelinistile din suflet, visele tacute, aripile frante…. Sunt tot eu. Cel care alerga exuberant pe campuri, cel care mesterea continuu vapoare de hartie si adaposturi pentru iepuri si porumbei. Sunt eu, priveste-ma mai bine! De ce imi taci? Chiar nu iti mai aduci aminte de mine?
Trimiteți un comentariu